Your cart
Nu mai sunt produse in cosul tau
VIZIUNEA NOASTRĂ
Soluri mai bune, agricultură mai bună
Cinci pași simpli pentru a deveni un gospodar care reînnoiește solul, planificând în armonie cu regulile naturii
1. Acoperirea continuă a solului
Acoperirea continuă a solului conferă numeroase avantaje pentru terenuri agricole, pășuni, livezi și grădini.
- Controlul eroziunii de apă și vânt: acoperirea solului protejează solul de apă și vânt, fixează solul, împreună cu nutrienții și materialele organice valoroase.
- Reducerea evaporării: stratul de protecție reduce evaporarea, astfel rămâne mai multă umiditate în sol pentru plantele cultivate.
- Reglarea temperaturii solului: scutul protector reglementează temperatura, solul fiind mai răcoros pe vreme caldă, și mai caldă pe vreme răcoroasă. Precum la oameni, rețeaua trofică a solului funcționează optim dacă temperatura este echilibrată.
- Compactare: ploaia care cade pe solul nud este una dintre cauzele compactării solului. Stratul protectiv pe sol absoarbe energia picăturilor de ploaie.
- Copleșirea buruienilor: acoperirea continuă a solului limitează cantitatea de lumină accesibilă pentru germenii de buruieni.
- Habitat: scutul protector pe sol conferă adăpost pentru siguranța formelor de viață care trăiesc atât în sol, cât și deasupra acestuia.
Acoperirea continuă a solului îl putem verifica cu ușurință: să ne uităm pe solul nostru, și să ne întrebăm pe cât procent este suprafața solului acoperită de resturi vegetale. Prima dată trebuie să stopăm eroziunea, numai după acesta poate începe reconstrucția solului. Scopul este de a acoperi 100% suprafața de sol cu plante verzi și cu resturi vegetale pe durata întreagă a sezonului vegetal, dar și în afara acestuia.
2. Deranj minim de sol
Deranjul de sol de obicei se întâmplă în trei forme:
- Deranj biologic: aici aparține suprapășunatul, care limitează plantele în utilizarea dioxidului de carbon și a luminii accesibile.
- Deranj chimic: administrarea excesivă a produselor de protecția plantelor și a îngrășămintelor, care dăunează rețelelor trofice din sol.
- Deranj fizic: lucrările de sol, asupra cărora focusăm în acest articol.
În general solul conține 45% minerale (nisip, nămol, argilă), 5% materie organică, 25% apă și 25% aer. Apa și aerul se găsește în porozități, între agregatele de sol. Utilajele de lucrare a solului reduc cu timpul spațiul porozităților, chiar eliminându-le, astfel se reduce infiltrarea și dispare lipiciul biologic care ține împreună solul. Eroziunea de apă și vânt, apele stagnante, crăpăturile, scăderea conținutului de materie organică, toate sunt consecințele lucrărilor excesive de sol.
Putem inversa efectele negative ale lucrărilor de sol? Da, putem. Scăderea deranjului de sol la minim este un punct de pornire pentru a reconstrui agregatele de sol, porozitățile, lipicile de sol și a materiei organice. Acesta este un pas fundamental pentru productivitatea de lungă durată a solului.
3. Diversitatea plantelor
Solul se formează într-un mediu în care numeroase specii de plante funcționează împreună ca o comunitate. Cu apariția agriculturii însă, aceste policulturi perene au fost schimbate în monoculturi anuale, iar organismele din sol care până atunci primeau nutrienții de la diverse plante perene în forma secrețiilor de rădăcini, acum primesc nutrienți deodată de la numai o singură plantă anuală.
Putem imita populațiile originale de plante prin realizarea unei rotații diversificate a culturilor, care asigură a biodiversitate mai mare, astfel ținând în viață rețelele trofice din sol. Acest lucru în schimb îmbunătățește infiltrarea precipitațiilor și circulația nutrienților, de asemenea reduce presiunea cauzată de dăunători.
Exemple ale celor patru tipuri de plante:
- graminee termofile: porumb, sorg, iarbă de sudan, mei;
- dicotiledonate termofile: floarea-soarelui, soia;
- graminee microtermofile: grâu, ovăz, orz, secară;
- dicotiledonate microtermofile: in, mazăre, linte.
Rotația diversificată a culturilor imită asocierile de plante de odinioară, și sunt necesare în tehnologia agriculturii de reînnoire a solului.
4. Plante și rădăcini vii timp de 365 zile
În asocierile da plante perene se găsesc gramineele microtermofile, gramineele termofile și florile. Astfel plantele din comunități sunt capabile de a se dezvolta atât pe vremea răcoroasă din primăvară și toamnă, cât și pe vreme caldă vara. Acest lucru face posibil ca rețelele trofice din sol vor avea la dispoziție secrețiile de rădăcini pe toată durata sezonului vegetal.
Pe terenurile noastre arabile de obicei cultivăm specii anuale microtermofile sau termofile, care au o perioadă de dormanță înainte de semănare și după recoltare. Plantele de acoperire a solului umplu acest hiat, asigurând secrețiile de rădăcină pentru organismele din sol în această perioadă.
Plantele de acoperire a solului pot fi încadrate în rotația culturilor ca plante anuale, bisanuale, sau perene. Începând pe o suprafață mai mică fiecare fermier cu siguranță își poate găsi o soluție optimă pentru terenul lui.
Plantele de acoperire a solului ajută în următoarele:
- utilizarea continuă a luminii soarelui și a dioxidului de carbon, astfel asigurarea hrănii de secreți de rădăcină pentru organismele din sol;
- crearea de agregate și porozități în sol, îmbunătățind infiltrarea;
- acoperirea solului, stoparea eroziunii de apă și vânt, reglarea temperaturii solului și a tasării de către ploaie;
- absorpția nutrienților anorganice și îmbunătățirea accesibilității acestora, astfel îmbunătățirea calității apelor freatice;
- tratamentul pâlcurilor sărăturate;
- hrană pentru insectele polinatoare;
- copleșirea buruienilor pe terenul respectiv;
- hrană și habitat pentru vânat;
- posibilitatea de integrare prin pășunat a animalelor domestice;
- adăugarea de diversitate la rotația culturilor;
- prin reglarea proporției de C:N accelerarea/încetarea ratei de descompunere a resturilor vegetale rezultate din plantele de acoperire a solului.
5. Integrarea șeptelului
Rolul de facilitare reciprocă a animalelor, plantelor, și solurilor este cunoscut de milenii. Din păcate creșterea intensivă a animalelor din zilele de azi, precum și scăderea numărului de fermieri crescătoare de animale a rezultat în diminuarea rolului animalelor în formulă.
De ce ar merita reintroducerea animalelor domestice în sistem?
- Proporție echilibrată de carbon-azot: pășunatul în toamnă-iarnă transformă resturile vegetale cu conținut ridicat de carbon în materie organică cu conținut scăzut de carbon, astfel echilibrează proporția C:N, și tratează resturile vegetale înainte de semănare directă.
- Regenerare mai bună: pășunatul de primăvară-vară, prin care plantele anuale sau perene sunt pășunate numai pe o durată scurtă și este inclusă o perioadă lungă de odihnă, ajută la regenerarea plantelor, și la utilizarea mai eficientă a dioxidului de carbon și a luminii soarelui.
- Reducerea exportului de nutrienți: furajele nu trebuie transportate la grajd, ci pășunatul se desfășoară la loc, astfel mai puține nutrienți sunt eliminate de pe terenul nostru. Acest lucru ajută la ciclul nutienților, mineralelor, vitaminelor și a carbonului.
- Gestionarea presiunii buruienilor: prin pășunat putem controla buruienile fără erbicidare.
- Regim cu valoare furajeră ridicată: pășunatul plantelor de acoperire a solului și a resturilor vegetale ne permite de a aduce mai devreme animalele de pe pajiștile permanente, astfel pajiștea va avea o perioadă de regenerare mai lungă.
- Gestionarea mai ușoară a gunoiului de grajd: nu trebuie să ne ocupăm de mișcarea, depozitarea și împrăștierea gunoiului de grajd. Atât păstrarea nutrienților, cât și protecția calității apelor devine mai simplă.
Cum poate fi prezent din nou șeptelul pe terenul nostru?
- Toamna și iarna se pot pășuna plantele de acoperire a solului și resturile vegetale.
- Vara se pot pășuna plantele de acoperire a solului care se dezvoltă de-a lungul întregului sezon vegetal, și dacă lăsăm o perioadă de regenerare destul de lungă, atunci se poate pășuna și toamna și iarna.
- Pășunatul plantelor perene, care fac parte din rotația culturilor precum plantele anuale.
